Dragoş Şerban în Am încercat să îți spun că nu e chiar așa,
că nu-i nimic pierdut când încă mai avem
drumul deschis în față, vântul, depărtarea,
trebuie doar voință, speranță și să vrem.
Am încercat să-ți iau în palmă palma ta
și să te trag în casa mea de unde resemnarea
se vede ca o umbră – a ta, sau poate a mea,
în casa unde crește și îmi vorbește azi pădurea.
Am încercat să-ți spun că mai păcat decât
păcatul între noi doi sunt nepăsarea și uitarea.
Am încercat să îți spun din nou acel cuvânt.
Poate îl va spune pentru mine azi pădurea.