Altfel de plumb, Eva

De ce mă rogi să-ţi fiu brăţară
Când stau încolăcit în jurul gambei tale,
Iar şarpele din mine urlă să-ţi iau viaţa
Şi într-o ceremonie de botez să te renasc mai veninoasă?

Desprinsă dintr-un trunchi al imposibilei fiinţe
Mă vrei inel topit din 30 de arginţi,
Ruptă din coaja unui măr bătrân mă mângâi, blestemato,
Pe solzii neputinţei mele: sunt om, sunt şarpe sau brăţară?

Trei stropi de plumb sandaua ta, cu mine şapte.
Noi doi, o săptămână. Ce simţi pe limba despicată?
Ce alchimie de atunci m-a renăscut venin în faţa ta?
Ce mă opreşte să te muşc?

Trei stropi de plumb sandaua ta, cu mine şapte.

(10 mai 2005)