adică există un soare iar eu sunt aici

Cred că rostul mărilor pe care n-am ajuns e visul.
Ce altceva poți să faci fără o corabie?
Crești, înveți, muncești.
Seara închizi ochii și te întorci în eter.
Fiecare om are mările lui de neatins.
Sunt acolo, știi că există în timpul fluid al nopților.

Le atingi, le trăiești.
Uneori, sentimentul de împlinire e atât de puternic
încât îți este ciudă pe viață și pe conștientul care le risipește
oferindu-ți la schimb realitatea simțurilor știute:
iată ceasul, iată cămașa pe spătarul scaunului,
fereastra luminată slab adică e dimineață,
adică există un soare iar eu sunt aici, acum.

Dar și adineauri eram, pe mările mele.
Le-am atins așa cum ating alarma ceasului.