alexander-hodukov-peisaj-copac-rau

A prinde radacini

| | Ce scriu, Poezii

drumul spre lumină trece prin crengile desfrunzite
masurate din ochi intre crestetul capului si cer
imi caut prezentul viata acumul
le vorbesc asa cum imi vorbesc mie
mi-ar placea sa ma iubeasca
intreb: nu-i asa ca ma iubesti, stejarule,
nu-i asa ca m-ai imbratisa cu scoarta ta calda si daca ti-ar sta in putere
m-ai mangaia cu cate un soare inflorit pe fiecare ramura a ta
unde in fiecare an mai rasare unul in vreme ce tu iti construiesti rabdator galaxia,
stejarul imi raspunde scartaind si ma intreaba ce vad,
buna intrebare, zic,
inchid ochii si imi las capul pe spate
apoi, cu bratele desfacute larg, ii explic cum ii vad lemnul trecandu-mi prin piept,
incolacindu-mi coastele si vertebrele, coborandu-si radacinile prin femur,
ii explic cum vreau sa tip dar gura imi ramane scorbura inlemnita,
stejarul imi raspunde scartaind si ma intreaba ce simt,
buna intrebare, zic,
nimanui nu ar trebui sa ii fie frica sa iubeasca sau sa fie iubit
sa prinda radacini sa nasca sori sa nascoceasca galaxii primavara.

Etichete:

Dragos Serban

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.