Visul unei nopţi de iarnă

Se făcea că una din prizele din casă a explodat, eveniment în urma căruia nevastă-mea m-a anunţat că „a căzut puţin tencuiala”. Eu alerg la locul tragediei şi bag de seamă ca niţica tencuială căzută însemna de fapt jumate de perete prăbuşit, prin care vedeam ce frumos ninge afară. Am mutat urgent copiii în birou, pentru că nu ştiam cât de afectată fusese structura de rezistenţă a casei. L-am sunat pe socrul meu care a venit repede să mă ajute să zidesc, norocul meu că mai aveam cărămizi în curte.

După care mi-am făcut culcuşul conjugal în pod, până la terminarea lucrărilor. Ajuns aici, am aflat că în podul nostru mai trăiesc nişte oameni despre care eu habar nu aveam, inclusiv o tipă pe care am cunoscut-o cu nişte ani în urmă dar nu am păstrat legătura (era cea mai bună prietenă a unei foste). Tipa avea doi copii şi locuia în podul meu, poftim de vezi coincidenţă.

Mda, să îmi aduc aminte la primăvară să verific instalaţia electrică şi să fac ceva cu peretele, eventual să îi torn un stâlp de rezistenţă şi o grindă.

Bună dimineaţa.