Vine lilieciu

De vreo luna, Mihai citeste dintr-o carte noua cu spiridusul Dovlecel. Este vorba despre aventurile unor copii prin padure, unde se intalnesc cu personaje negative si de fiecare data cand sunt in pericol apare spiridusul Dovlecel si rezolva situatia.

O astfel de intamplare este legata de aparitia unor lilieci rai, care pe Mihai l-au impresionat foarte tare. Desi i-am explicat ca, de fapt, sunt niste soricei cu aripi, complet inofensivi, liliecii astia au devenit baubaul lui. Astazi imi explica ca vazuse lilieciul la el in camera (nu stie sa spuna liliac – pentru ca tot timpul in poveste e vorba de plural, el a retinut forma asta).

Dupa ce l-am spalat, statea in picioare pe pat cu inaintasul gol si astepta sa ii aduc hainele, vreme in care imi spunea despre lilieciul din camera. Nu l-am contrazis, dar ca sa glumesc cu el am inceput sa ii enumar ce face tati al lui cu lilieciul, prilej de autoironie pentru grasul de mine.

– Mihai, stii ca tati mananca lilieci?!
– clipoc clipoc
– Daaa, tati mananca lilieci, mananca si soareci, si hamsteri….
– clipoc
– …si porcusori de guineea, si sobolani si soareci de camp, si soareci de casa!
– clipoc clipoc
– Tati mananca si gandaci, pe care ii prajeste, si furnici, si lacuste!
– Pleaca, dedi, de aicia! Pleaca de aicia!