Transhumanţa, libera circulaţie şi spaţiul Schengen

Un material la care lucrez în această săptămână se referă la obiceiul transhumanţei, practicat în realităţile anului 2012. Situaţia din România, cea din Uniunea Europeană şi schimbările care se anunţă în anii următori sunt cele trei unghiuri din care abordez subiectul.

1. La noi, există un război surd între ciobani şi fermieri sau între ciobani şi proprietarii de terenuri. Aceştia din urmă îi acuză pe primii că le încalcă proprietăţile şi provoacă distrugeri recoltelor. Ciobanii spun că în foarte multe cazuri nu au pe unde să îşi mâne turmele. Nu de puţine ori au existat cazuri de otrăviri.

2. În Spania, în fiecare an, în luna octombrie, ciobanii vin cu oile la Madrid pentru a atrage atenţia autorităţilor asupra problemelor lor. „La Transhumancia” este un protest îmbrăcat în haine de festival.

3. În România, zona de câmpie este „pe val” în contextul consolidării terenurilor agricole. Comasarea se accentuează şi ritmul va creşte substanţial din 2014. În aceste condiţii, conflictul dintre ciobani şi actualii şi viitorii latifundiari va lua proporţii.

4. Ce se va întâmpla după intrarea României în Schengen? Libera circulaţie a oamenilor se aplică şi turmelor de oi? Am putea vedea (din nou) ciobani veniţi din sudul Dunării, mergând cu oile spre Buzău?

O să încerc să îmi răspund la aceste întrebări până vineri. Nu m-am hotărât încă unde voi publica materialul.