Suntem lupi (folclor cecen)

Suntem lupi.
Față de câini, suntem puțini.
Cu timpul, ne-am împuținat în fața sunetului puștii
și am căzut tăcuți, ca după o execuție.

Dar cîțiva dintre noi au mai rămas
chiar dacă sunt încă vânați.

Suntem lupi, suntem puțini.
Cu greu ne mai găsești în pădure.

Lupii și câinii se trag din aceeași mamă,
dar noi am refuzat să ne lăsăm legați.

Curtea câinilor e acolo unde e vasul cu mâncare,
a noastră e foamea pe pământul înghețat,
cu urme de animale și stele tăcute deasupra.

În gerul iernii câinii sunt lăsați în casă
și trag cu ochiul prin crăpătura ușii
în timp ce noi urlăm liberi în pădure.

Și câinii sunt lupi, dar nu mai au curaj pentru asta.
Au fost cândva gri, așa cum au fost cândva neînfricați
înainte de a fi legați în lanțurile sclavilor.

Câinii sunt fideli stăpânilor și dau din coadă
pentru o bucată de pâine, dar împreună cu ea vine lanțul.

Tremurați în lanțurile voastre când vom ieși la vânătoare!
Pentru că, mai mult decât orice urs,
noi, lupii, urâm câinii.