Strategie pentru o companie care lucrează cu informaţia

Pentru mine, informaţia este de cinci ani marfa de pe urma căreia îmi câştig pâinea. Dacă mult timp problema principală era cum să ajung la ea, între timp lucrurile s-au schimbat şi azi problema a devenit filtrarea informaţiei, nu obţinerea ei.

Iată, un punct important din strategia pe care o urmăresc în 2013. Filtrul – pus atât pe surse, cât şi pe forma informaţiei. Clienţii vor marfă pură, în media se vehiculează în schimb mult gunoi. În contextul ăsta, voi funcţiona ca o rafinărie: iau ţiţei şi dau cherosen.

Ironia din toată treaba asta este că mie îmi convine goana după rating a televiziunilor şi cea după trafic a siteurilor de ştiri. Cu cât ei vor prezenta mai mult circ, cu atât clienţii mei vor dori mai multă pâine, şi vor fi dispuşi să plătească preţul corect pentru ea.

Rafinărie media

În luna decembrie, am căutat plante verzi pentru un terariu. Am găsit nişte ghivece cu o buruiană exotică în supermarket, dar toate frunzele îi stropite cu un spray auriu! Am încercat să curăţ câteva, să văd dacă voi reuşi să le spăl acasă, nu a mers neam. Sclipiciul se ţinea cu dinţii de frunzuliţe şi nu a fost chip să îl dau jos. Planta asta costa 15 lei. Până la urmă, am găsit aceeaşi specie, fără sclipici, la 4 lei.

În 2013, eu voi fi ăla care dă sclipiciul jos. Aţi cumpărat un buchet de flori? Daţi-mi voie să vă dau celofanul la o parte de pe ele. Aţi citit o ştire interesantă de 3500 de caractere? Daţi-mi voie să v-o fac de 500. Aveţi nevoie de o informaţie şi a trebuit să cumpăraţi anuarul statistic doar pentru ea? Lăsaţi-mă să vă rup eu pagina care vă trebuie şi, eventual, să v-o şi explic.

Cam în jurul acestor idei se conturează strategia la care lucrez săptămâna asta.

“You have to guard against the danger of overeating at an interesting intellectual buffet.” — Gary Loveman, CEO of Harrah’s Entertainment.