Să nu uităm cum se face: un regim autoritar în cinci paşi simpli

| | Opinii

  1. „Cu sprijinul ziarelor lui Hugenberg, Hitler a reuşit să aibă o audienţă la scară naţională. Alianţa i-a permis totodată să caute sprijinul multor magnaţi ai comerţului şi industriei.” (I, II)
  2. „Propaganda insistentă, concentrată asupra eşecului guvernului în privinţa îmbunătăţirii condiţiilor de trai în timpul Marii Depresiuni, a produs o creştere constantă a electoratului.” (I, II)
  3. „Negocierile dintre Hitler şi preşedintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcţia de cancelar.” (I, II)
  4. „În scurt timp, naziştii au preluat toate funcţiile de conducere, atât în parlamentul central (reichstag) şi cele regionale, cât şi în economie.” (I, II)
  5. „Hitler a propus noului parlament Actul de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care oferea guvernului puterea de a emite acte legislative fără consultarea parlamentului şi fără control constituţional. Acesta a fost promulgat la 23 martie 1933.” (III)

Cu voia dumneavoastră, am îngroşat cuvintele pe care le-am considerat a fi cheie. Trebuie remarcat faptul că, în acest punct, Germania nu se afla încă într-un regim totalitar, ci într-unul autoritar (VII). Din anumite puncte de vedere, acesta este mai păgubos pentru o naţiune decât o dictatură.

Un regim autoritar nu are o ideologie clar definită, invocă motive economice şi sociale pentru a-şi justifica acţiunile, nu se opune pluralismului politic, nu are lideri carismatici şi nu are forţa de a mobiliza masele.

Într-un regim autoritar, spre diferenţă de unul totalitar, corupţia atinge cote înalte. De asemenea, regimurile autoritare apelează la tehnici de propagandă şi dezinformare precum „demonizarea adversarului” (IV, V, VI).

edit 1 feb 2017: Altă întrebare?

Bibliografie:

Dragos Serban

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.