Rasplata invataturii este insasi invatatura

Am citit asta pe un forum de programatori – rasplata invataturii este invatatura, suma cunostintelor. Ca multe alte dogme din programare, si asta se aplica in viata.

Iata de ce am facut paralela usor fortata intre viata si programare: Oricat ai incerca sa cunosti intr-un domeniu, vei fi limitat doar de imaginatie. Ti s-a parut o chestie formidabila html1? Stai sa vezi php! Degeaba inveti la perfectie cunostintele dintr-un sistem, esti limitat de granitele sistemului. Va fi nevoie sa zica cineva – bai, gata, hai sa mergem mai departe – pentru ca teritoriul cunoasterii sa se largeasca.

Ca sa fiu mai bine inteles, voi face o comparatie plastica: suntem ca niste fiinte bidimensionale dintr-o aplicatie, care incearca sa il priveasca in ochi pe cel aflat in fata calculatorului. Pentru acele fiinte privitorul nu exista, el existand intr-un univers tridimensional.

Constiinta – obligatia cunoasterii

Pentru a intelege dincolo de limite e nevoie de o scanteie care sa declanseze o reactie in lant. Scanteia aia e constientizarea propriei limite. Cand iti dai seama ca tu existi de aici – pana aici, ai facut primul pas spre mai departe.

Spuneam mai demult ca viata mea se imparte in doua. Cea pana in 2009 si cea de dupa. Schimbarea mea a venit prin iunie si a fost determinata de scanteia asta de care vorbesc.

Schimbarea a insemnat reconsiderarea din temelii a sistemului de valori care imi ghida viata.