Punem virgulă înainte sau după măi?

Într-un text anterior dădeam exemplul „ce făcuşi, măi fato, de te-ai cărat aşa?”

Este titlul unei poezii de Gheorghe Azap şi l-am folosit pentru a ilustra utilizarea corectă – deci fără cratimă – a cuvântului fato.

În exemplul dat, el este precedat de interjecţia „măi”. Este o interjecţie de adresare, precum „mă”, „bă”, „băi”, „fă”, „făi”, „bre”. Când această interjecţie este utilizată singură, la imperativ, se desparte prin virgulă. Dacă ea este alăturată unui substantiv la vocativ (precum al nostru „fato”), NU se desparte prin virgulă de acel substantiv.

Exemplu corect:

Vino aici, măi fato! Du-te, măi băiatule, de aici!
Vino, măi, aici! Du-te, măi, de aici!

Exemplu incorect:

Vino încoace, măi, fato! Veniţi încoace, măi, fetelor!
Vino încoace măi! Veniţi încoace măi!