Diferenţa dintre fato şi fat-o, cum se scrie

Diferenţa dintre „fato” şi „fat-o” este, dincolo de o cratimă subtilă, ca de la cer la pământ. Dacă apelativul „fato” sau „măi fato” este destul de răspândit, pentru „fat-o” – imperativ al verbului „a făta” – e nevoie de nişte circumstanţe ciudate pentru a îl folosi: trebuie să te adresezi unei femele aflate în travaliu, căreia îi porunceşti să fete un pui de sex feminin. „Fată (-o) pe ea!”, „Fat-o!”

Aşadar, punem cratimă doar dacă, să zicem, suntem medici veterinari, asistăm la naşterea unei viţele şi ne adresăm vacii să o fete mai repede, că ne grăbim: „Fat-o odată, măi vacă!”

Când ne adresăm unei fete, în schimb, nu punem cratimă: „Haide odată, măi fată” sau „Haide odată, măi fato”

Exemple „fato”

o fată – fata – fato
un băiat – băiatul – băiatule

o fetiţă – fetiţa – fetiţo
un băieţel – băieţelul – băieţelule

Ah, ce făcuşi, măi fato, de te-ai cărat aşa? (aici am explicat de ce nu se pune virgulă între „măi” şi „fato”)
Ionel, Ionelule, nu mai bea, băiatule!