Dragoş Şerban în In afara de Johnny Walker, doi oameni mi-au marcat adolescenta: Nichita Stanescu si Marin Preda. Daca la alcool am renuntat complet intre timp, nu incape indoiala ca cei doi imi vor sta alaturi pana la final. Ideile lor m-au ajutat sa imi cladesc maturitatea, discernamantul.
De la Nichita Stanescu am invatat arta desavarsita a perceptiei. Dimensiuni ale lumii, masura lucrurilor, logica traseului obiect-lumina-nerv optic-descifrare-senzatie. Pentru mine Nichita a fost profu’ de fizica, nu un poet din manualul de a doispea. Nu i-am citit poeziile ca un romantic, cu ochii beliti la stele, din contra. Ii descifram fiecare vers ca pe o ecuatie si am consumat multa votca facand matematica in felul asta.
Pe Marin Preda l-am gasit imediat dupa aceea. Daca Nichita m-a invatat sa ma descurc in astea 3 (sau cate or mai fi) dimensiuni, de la Marin Preda am invatat ce e viata. Mai precis, m-a pregatit pentru tot cacatul prezent in viata unui adult. Inca nu am apucat sa il inghit pe tot, stiu ca mai urmeaza.
Stiam ca va veni Ciupitu la mine in batatura inca dinainte sa dea drumul bancile la credite. Stiu ca va veni o vreme cand, de foame, voi taia salcamul lui fiu-meu. Stiam ca e posibil sa ma angajez la deratizare si sa prind sobolani. Nu am facut-o, insa am muncit o perioada ca necalificat, la o intreprindere. Am fost si portar la o carciuma nu departe de Cheia Rosetti. La Sarpele Rosu am apucat sa merg, inainte sa se inchida. In fine, intelegeti voi. Stiu ca ati citit si morometii, si cel mai iubit dintre pamanteni, si delirul…
Azi, Paula mi-a adus aminte de oamenii astia doi. Si ma gandesc ca merita si ei ceva de la mine, dupa cate mi-au oferit.
Acel ceva a capatat forma unui proiect la care muncesc pentru ei. Ce va contine el? Foarte multe. De exemplu, am de gand sa recit in fiecare zi cate o poezie de-a lui Nichita si sa o public pe youtube. Pana le termin, dupa care mai vad eu. Cine stie, poate se vor bucura de acelasi succes precum Fernando de la Caransebes.
Trebuie sa pun pe hartie niste obiective (deh, inginerul din mine) dupa care voi reveni cu detalii. In orice caz, un lucru e hotarat. Situl (doh, e vorba de un site) nu va avea nici un strop de publicitate, va fi curat ca lacrima. Si nu vreau sa fie doar vocea mea clapauga acolo, oricine poate participa.