Polizorul unghiular, ca simbol falic al prezentului

Ieri am fost intr-un supermarket de profil sa ma uit de niste scule. Este primavara, vecinii de varsta a treia pot in sfarsit sa ridice capota daciilor si skodelor 100S pentru a se manji cu vaselina, dupa o abstinenta de sase luni. Deh, asa e cand iti tii masina in garaj neincalzit, astepti primavara cu cheia de 14 in mana. Eu nu am dacie, nici skoda, nici alt automobil. In schimb, incepand de ieri am un polizor unghiular, numit el si flex de catre meseriasi.

Polizorul unghiular face parte din categoria sculelor aschietoare, mi s-a parut fascinant sa aflu asta. Intrigat, am inceput sa citesc manualul sculelor aschietoare si am mai aflat ca polizarea este operatia tehnologica de prelucrare prin aschiere a pieselor metalice, cu ajutorul unor pietre sau discuri abrazive. Care va sa zica, cu ajutorul unui polizor curatam de bavuri si impuritati suprafetele si muchiile semifabricatelor, facem prelucrari de degrosare si ajustare a pieselor sudate si, nu in ultimul rand, ascutim piesele taietoare. Puteti sa repetati asta de cateva ori, pana retineti.

Da, am flex! Mi-am luat flex, domnule, sa tai niste amarate de tevi ramase de la o instalatie veche, vai de mama ei. Bratul meu s-a miscat cu o putere masurata de 2000W, nascocind suvoaie de scantei si un fundal sonor apocaliptic. Ieri am taiat cu flexul, domnule, am transpirat si mi-am sters cu maneca sudoarea de pe frunte. Si mi-am dat seama de un lucru: nu ai cum sa mori de foame in vremurile astea, cand oricine isi poate permite sa isi cumpere flex.

Toate stirile care razbat dinspre televizor sunt manipulare, ascultati acilea la mine. Aia ne vrea prosti, ne vrea angoasati, stresati, bolnavi la cap, ca sa poata sa ne manipuleze. Nu exista, domnule, sa nu ai de lucru, atunci cand pe toate drumurile gasesti un polizor unghiular cu ajutorul caruia poti sa rabotezi, poti sa mortezezi, sa ascuti, sa retezi, sa scoti bavura de pe sudura. Nu exista.

Uneori, in clipele alea cand stau pe intuneric cu ochii in tavan si astept sa adorm, ma surprind dorindu-mi pe ascuns sa se duca dracului societatea asta, asa cum o cunoastem, si sa ne intoarcem cu doua sute de ani in urma, intr-o era pre-industrializata. Nu mi-e frica, stiu zidarie, cunosc plantele de leac, stiu agricultura si am aflat ca imi place sa prelucrez si metalul. Mi-as lua familia in munti si mi-as intemeia acolo o gospodarie serioasa. Si de acolo de sus as arunca cate o privire sa vad cum se descurca avocatii, piaristii, marketerii, consultantii in management, analistii media si alti colegi.