pe cât ştii mai mult, pe atât eşti mai abitir supus greşelii

Una din problemele cunoaşterii este discernerea. Pe cât afli mai multe, pe atât trebuie să filtrezi şi să pui cap la cap informaţiile. Nu de puţine ori, o noutate îţi schimbă şi îţi demontează certitudinile. Noile certitudini sunt la rândul lor dărâmate, într-un flux asemănător istoriei unei cetăţi, arsă şi reconstruită şi iar arsă şi reconstruită.

Discernământul este, privit astfel, un guvernator al cetăţii care trebuie să ia decizia haosului sau construcţiei. Ardem idolii cetăţii, ca fiind falşi, sau respingem noutatea ca fiind falsă.

În funcţie de ce să pui în balanţă decizia? Vin momente când însăşi balanţa, când piatra de temelie a tot ceea ce credeai că ştii se zguduie. Şi atunci te simţi tare singur şi mărunt.