O poveste despre extrema dreaptă

Rar mi se întâmplă, în ultima perioadă, să mai râd cu lacrimi. Am făcut-o azi şi îi mulţumesc autorului! Vă recomand povestea de mai jos, reală. Citiţi cap – coadă, fără să trageţi cu ochiul spre final :)

Domnu, ia spune matale, da sincer? Ai simpatii? Şi mai aprinde o ţigară, de-mi ploua în gură. Măcar să mă distrez. Şi unde nu încep o pledoarie pro-Garda de Fier de mă puneau direct deputat, numai să nu fi luat locul lui Stelescu. Argumente, citate, sofisme, pe vremea aia aveam inconştienţa juneţii şi experienţa lecturilor insuficient digerate. Jucam ca un mare cartofor la risc, poate mă crede fanatic şi îmi dă un cinci de frică.

Citiţi tot textul pe blogul lui Cinabru