Nu te baza decât pe tine însuţi

Alice Năstase Buciuta scrie un articol interesant despre cum îţi pierzi abilităţile atunci când te bazezi pe altcineva. Un soţ iubitor care preia partea sa din responsabilităţi te face să „te simţi femeie”, asta reiese de acolo. Sunt de acord până la un punct.

E drăguţ să ţi se deschidă uşa, dar asta nu înseamnă că rămâi la intrare dacă eşti singură. Jos pălăria pentru cei care le oferă mâna doamnelor să coboare din tramvai, dar doamnele trebuie să circule şi fără ei, fără sprijinul unei mâini oferită galant.

Asta se aplică şi în cazul unor noţiuni elementare de trai într-o locuinţă modernă, unde consider că o femeie trebuie să ştie să schimbe un bec, o siguranţă, să oprească centrala în caz de urgenţă şi aşa mai departe. Nu înseamnă că trebuie să le facă în timp ce sufletul pereche bea bere pe canapea, dar trebuie să fie pregătită, nu să depindă de cineva. Oricine ar fi acea persoană.

Extensie: nu te baza decât pe lucrul produs de tine

Asta se aplică şi pe plan profesional. Din păcate, eu de asta m-am lovit. Da, ştiu, am auzit teoria cu managerii care nu au obişnuinţa şi curajul delegării de responsabilităţi. Nu întotdeauna!

Lucrez pentru un client care de câteva luni a ţinut morţiş să externalizeze o parte din asistenţa tehnică, urmând ca eu să mă implic exclusiv editorial. Deşi eu nu facturam separat tehnicul de editorial, o altă companie i-a furnizat o „soluţie”. Care soluţie merge mai prost decât cea pentru care nu plătea un leu, înainte vreme.

De ce se întâmplă asta? Oamenii (mai ales cei care administrează bugete) au impresia că ceva plătit e ceva de calitate. Cu cât mai scump, cu atât mai bun.

Numai că, din experienţă zic, proverbul „suntem prea săraci să cumpărăm lucruri ieftine” nu se aplică. Se aplică, în schimb: „sunt prea sărac să îmi permit să mă bazez pe alţii”.

Atâta timp cât ai minte să pricepi nişte chestiuni elementare sau braţe şi îndemânare, lucrul făcut de tine este superior altor variante plătite scump, deşi uneori durează mai mult. Dar merită.