Negustorul de mătăsuri, fragment #4

„În viaţa mea ulterioară plecării, nu a mai existat prezent. Doar trecut şi viitor, mai ales trecut. Iar viitorul meu se referea tot la trecut.

Din nou, amintirile mă copleşeau. Şi înainte se întâmpla asta, dar acum parcă mai des şi mai puternic ca niciodată. Dar, ce nătâng sunt. Logic, acum sunt acasă, acum amintirile nu mai sunt amintiri şi, totodată, sunt mai mult ca niciodată doar simple amintiri.

Pentru mine, totul.”