Mangalia, de la dorință la devenire

În primele zile ale anului, mă întrebam de ce unii oameni cred că e ciudat să îți dorești să te muți în Mangalia. Ideea deloc creață nu îmi venise atunci, ci mai demult.

M-am îndrăgostit de Dobrogea prima dată când am trecut Dunărea la Fetești (mai târziu am scris asta) și de Mangalia imediat după aceea.

De fiecare dată când am trecut prin oraș, m-am identificat mai degrabă cu mangalioții decât cu turiștii. Întotdeauna mi-am dorit să revin acolo, nu pentru Vama Veche (care sper să rămână acolo la ea), nici pentru 2 Mai. Pentru străzile și casele vechi, mici și bătrânești, pentru pietre, pentru liniștea din extra-sezon. Pentru oamenii de acolo, românii, turcii și tătarii mei.

Astăzi, sunt mai aproape ca oricând de visul meu de a deveni mangaliot cu acte. Va trebui să iau decizia până la sfârșitul anului.