Ion Ionescu: Pentru multe popoare, carnea de urs este o delicatesă
Pe 28 martie 2013, la 04:00 (ora Moscovei), din ordinul preşedintelui Vladimir Putin, a început o aplicaţie militară cu trageri de luptă în Marea Neagră a Comandamentului strategic Sud, la care participă 7.000 de militari din forţa de intervenţie rapidă, 36 nave de suprafaţă şi submarine, un număr neprecizat de bombardiere strategice Tu-160, Tu-95MS şi Tu-22M3, avioane multirol Su-27 şi MiG-31, avioane de alarmare timpurie A-50 AWACS, aeronave de transport desant aerian An-12 şi elicoptere de transport Mi-8, însoţite de avioane de alimentare în aer Il-78.
În acest context, pagina în limba română a postului Vocea Rusiei prezintă opinia domnului „Valentin Vasilescu”, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992. Acesta vehiculează un scenariu desprins parcă din cărţile lui Sven Hassel, potrivit căruia armata rusă ar reuşi să ocupe România în jumătate de oră. Domnul licenţiat în ştiinţă militară prezintă cu lux de amănunte o desfăşurare de forţe care mie mi-a amintit de Age of Empires III, povestind cum Rusia ar veni la Bucureşti dinspre litoralul Mării Negre, cu pauză de masă la Feteşti şi o gustare caldă la Corbeanca.
„Practic, în primele 30 de minute de la declanșarea atacului, forțele aeriene, marina militară și cele 2 divizii de infanterie românești își pierd 80% din capacitatea de luptă. Ulterior, aviația rusă execută nestingherită vânătoarea de obiective, până când nici un tanc sau MLI nu va mai fi apt de luptă. Restul este pur și simplu o defilare a forțelor ruseşti (cu o durată de 4-6 ore de la începerea ostilităților) până la București”
Vehicularea acestui scenariu nu este o noutate, el a fost prezentat de Ovidiu Ohanessian anul trecut în iunie. Probabil, postul de radio Vocea Rusiei, prin secţia sa în limba română, încearcă în acest mod să câştige simpatie printre români şi să şteargă unele tendinţe rusofobe din rândul populaţiei, nejustificate dar întru totul prezente.
De altfel, aceste tendinţe au fost remarcate şi de celebrul realizator de emisiuni culinare, Anthony Bourdain.
„Things WERE fucked up. My Russian pal, Zamir, who had helped make such good shows in Russia and Uzbekistan, was definitely NOT a good choice to show me around Romania. I think, if nothing else, we made that explicitly clear”.
Acum, că am ajuns la capitolul bucătărie, aş dori să prezint şi eu, în continuare, opinia domnului Ion Ionescu, bucătar, fost consilier culinar al preşedintelui Academiei Române, licenţiat în ştiinţă culinară la Academia de Înalte Studii Culinare, promoţia 1978.
„Este adevărat, în cultura rusă există această tendinţă de food traveling, cum îi spunem noi în Vest. Au obiceiul să viziteze diferite locuri, unele considerate exotice, pentru a testa şi eventual a prelua reţete şi ingredinte. Scenariul colegului meu Vasile Vasilescu este oarecum învechit, pentru că nu ţine cont de faptul că, azi, călătoriile sunt mai scurte decât oricând, fapt care, alături de comunicarea şi informarea tot mai facilă, face ca expediţiile de genul celora imaginate de domnia sa să cadă în desuet.
Astfel de expediţii au fost organizate până pe la jumătatea secolului trecut. Rusia şi-a dat seama de acest fapt în ultimii ani ai secolului XX, când o expediţie similară organizată în Caucaz a eşuat din acest punct de vedere, cunoscut fiind faptul că printre popoarele din acea regiune muntoasă carnea de urs este o delicatesă. Cu toate că, aşa cum zice Valentin Vasilescu – „Ursul rus îşi arată muşchii la Marea Neagră”, reţinem că urşii sunt vânaţi, uneori, cu grenada, după cum relatează jurnalistul Dan Alexe.
De aceea, pentru a salva populaţia de urşi de la extincţie, strategia rusă în regiune a fost modificată pe parcursul mai multor ani, cu investiţii financiare substanţiale şi cu un mare efort informaţional.
Îi reamintesc domnului Vasile Vasilescu că, recent, o altă expediţie, de această dată în sudul Caucazului, a dovedit faptul că există şi funcţionează anumite alianţe culinare, mai ales în zone unde bucătăria asiatică are o popularitate mult mai scăzută faţă de bucătoria de tip fast-food: McDonald’s şi Kentucky Fried Chicken.
Aşadar, ca specialist culinar, părerea mea este că armata rusă, în cazul în care scenariul se va adeveri la un moment dat, va ataca în primul rând aliniamentul cazematelor pe direcţia 2 Mai – Vama Vache, cu ocuparea punctelor strategice Papa la Şoni şi Micul Golf (vezi foto sus – forţele ruseşti de desant cuceresc Vama Veche). Diviziile de blindate care se presupune că ar trebui să ajungă la podul Feteşti-Cernavodă se vor opri, de fapt, în localităţile Ostrov şi Murfatlar, unde vor fi încartiruite şi răpuse de somn după consumarea rezervelor strategice de Lacrima lui Ovidiu (învechit de 12 ani – ce coincidenţă, exact anul în care forţele NATO, inclusiv cele româneşti, au intrat în Afganistan).
Eventualele forţe aeriene ruseşti combatante vor reuşi să ajungă la Ploieşti în zona rafinăriilor, unde vor ateriza şi vor vizita Muzeul Ceasului. Se estimează că de acolo va mai dura încă o săptămână pentru a cuceri Capitala, dacă va fi soare afară şi vor veni pe DN1. Prima oprire în marşul asupra Bucureştiului va fi în apropierea aeroportului Băneasa, la Fane Cocoşatu.
Nu în ultimul rând, forţele ruseşti ar trebui să primească în prealabil avertizări privind asigurarea pazei suplimentare a avioanelor MIG-Lancer, mai ales în cazul în care varianta lor constructivă prevede şi prezenţa cablurilor de cupru.”
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului, domnul Ion Ionescu. Deţinătorul acestui blog nu răspunde pentru ele.