În fiecare seară la ora 18.00…
… soarele îmi intră pe fereastra biroului și îmi zice gata, închide tot și respiră.
Câteodată mă încăpățânez și mă rog de el – hai, încă un pic, mai am ceva de terminat – el nu și nu. Te ridici acum sau îți intru în ochi și nu mai poți să scrii.
Nu am decât două soluții. Să îmi iau în sfârșit perdele, după cinci ani de când lucrez aici, sau să îl cred pe domnul soare.