Fratelui Gheorghe

Fratelui Gheorghe

În goana zilelor de ieri
Trecutul nostru s’a’ngropat.
În raiul zilelor de ieri
Am căutat şi-am desgropat
Un balsam dat spre mîngîeri
La toţi din lume ce-au jurat
Că-i viaţa plină de dureri.

În stânca inimii păstrăm
Balsamul cel neperitor.
Cît preţ ni-ar da, noi îl păstrăm,
Îl poartă omul muritor…
Voim să-l dăm, dar cum să-l dăm,
Cînd este cel mai bun izvor
Din cîte poate căutăm.

Adînc săpat, s’aruncă greu,
Izvorul cel neisprăvit.
Şi cum să nu s’arunce greu,
Cînd ziua care s’a sfîrşit,
Răstoarn’o lespede mereu
De-asupra-i? Astăzi l-am găsit,
Izvorul mieu, izvorul mieu!

Amurgul toamnei printre vii
Îngroapă raze de safir :
Nu-i strugure uitat în vii,
Nici flori pe crengi de trandafir.
În mine saltă ca’n pustiu
Cel mai bogat izvor de mir :
Copilăria, – de-o mai ştii!

Volbură Poiană.

(publicată în 15 april 1907, în Floarea Darurilor, revistă care apare dumineca, supt îngrijirea lui N. Iorga)

Volbură Poiană este pseudonimul lui Constantin I. Năsturaş, născut la 13 martie 1890, în Galbeni, judeţul Bacău. S-a prăpădit pe 5 octombrie 1972.