Fotbal alternativ, guvernare alternativă

De mai mulţi ani, nu am mai urmărit niciun meci de fotbal, cu excepţia câtorva partide jucate în curtea şcolii. Deşi eram ceea ce s-ar chema un microbist înfocat, am ales asta scârbit de corupţia, de manevrele şi înţelegerile din fotbalul mare. Nici măcar la meciurile naţionalei nu m-am uitat, nu că aş fi pierdut mare lucru, am înţeles apoi de la prieteni.

Azi, am citit o ştire despre un scandal de corupţie în Italia. Cineva propunea o măsură drastică, suspendarea fotbalului în Italia vreme de doi ani. Băi, ce idee tare, mi-am zis.

Chiar aşa, cum ar fi ca fotbalul să redevină amator, nu profesionist? Să îl facă precum feroezii, numai cei plini de pasiune şi, eventual, talent. Să se înfiinţeze o „Ligă alternativă” cu tot tacâmul, echipe, calendar, trofeu. Meciurile să se joace iniţial în şcoli, iar dacă vor avea succes şi publicul va veni, să se treacă pe stadioane. Nu se poate să nu existe nişte fonduri europene care ar putea fi accesate pentru această idee.

Similar, mă gândesc că ideea asta de „alternativ” poate fi aplicată şi în cazul comunităţilor locale. Dacă eşti în situaţia mea şi nu ai cu cine să votezi, te asociezi cu vecinii şi îţi faci propriul consiliu local. Asta se întâmplă deja, dar empiric. Mai multe gospodării învecinate de multe ori se unesc şi îşi trag asfalt pe un drum care ar fi trebuit asfaltat de primărie.