Dreptul la un trai decent si filmele dublate in romana

Se face atata scandal pentru intiativa lui Victor Socaciu, buna sau rea, cum o fi ea. Cred ca unii oameni au suficient timp liber incat sa le pese felul in care sunt difuzate filmele la televizor. Pe mine marturisesc ca nu ma intereseaza, din partea mea sa la transmita si in chineza. Atunci cand vreau sa vad un film, stiu exact unde si in ce limba il gasesc, nu am nevoie de o televiziune pentru asta.

Probabil cei care asteapta ca televiziunea sa le ofere un program, un film, o distractie, o maslina, ceva, mai asteapta ceva: dreptul la un trai decent.

O tampenie pe care am auzit-o in ultimul timp a fost asta, sintagma “dreptul la un trai decent”. Statul nu ne ofera noua, romanilor, dreptul la un trai decent.

Numai ca, vedeti, traiul decent nu este un drept, traiul decent se castiga. Din pacate. Un trai decent ne asiguram noi, prin noi insine. Cum facem asta? habar n-am, fiecare dupa cum il taie capul. Unii muncesc.

Altii au noroc sau gasesc oportunitati. Altii sunt frumosi si se casatoresc cu milionari batrani, altii pleaca in razboaie, altii pescuiesc pestisorul de aur, altii fura… Sunt mii de modalitati de a cauta un trai decent.

Este optiunea fiecaruia sa aleaga, dar nu poti astepta sa iti ofera cineva (statul sau Dumnezeu) totul pe tava. Din punctul meu de vedere, cine face asta si asteapta sa primeasca “dreptul la un trai decent” este fie lenes, fie inadaptat.