Dezamăgirea alungă îngeri

Dezamăgirea este mai periculoasă pentru viață decât ura. Spre deosebire de ură, ea poate să ducă la nepăsare.

Iar nepăsarea aceasta – de sine sau de alții – prinde rădăcini, arde mocnit, se întinde ca buruiana acolo unde s-a înfiripat.

Când spui „nu îmi mai pasă de mine” ai alungat un înger, din dezamăgire l-ai alungat și din nepăsare. Când ajungi să spui asta înseamnă că nu te-ai iertat, iar dacă nu te ieriți cine să te mai ierte?

Când spui „nu îmi mai pasă de tine” – adică de altul care ți-a greșit – înseamnă că nu îl poți ierta, înseamnă că l-ai îndepărtat din inima ta definitiv și că ai rămas mai sărac. E greu să fii iertat fără să ierți la rândul tău.

Ura, în schimb, arde cu vâlvătaie mare apoi se stinge. Omul nu e făcut să urască iar când urăște viața lui merge într-un sens obscur, nu pe drumul ce i-a fost sortit – adică cel al împlinirii. Ura este mai bună decât nepăsarea, pentru că nu exclude apariția iertării. Omul care urăște și ajunge să ierte apoi este un om care a văzut lumina.