Despre papucii serban

Eu nu port papuci. De multe ori, nici sosete. Sunt o Cesaria Evora paroasa si tatuata. Spre uimirea multora, nu am capatat reumatismul cu care sunt amenintat de fiecare data cand lipai descult pe gresia din hol sau prin noroiul din gradina. Incaltamintea imi da un sentiment de stramtorare, parca imi ia din libertate si din simtul tactil. Cum sa merg eu pe jos, fara sa simt cu talpa? Absurd, nu-i asa?

E, asta se va schimba, incet incet. Sunt nevoit sa pun punct libertinajului si sa imi sufoc picioarele. Asta din pricina ca, fiind singurul mascul adult din familie, Mihai deja preia multe din obiceiurile mele. La doi ani, nu intelege ca tati are bataturi de dromader si un strat serios de par care ii acopera gleznele, drept pentru care este adaptat la conditiile vitrege de la nivelul gresiei. Iar Mihai, in schimb, poate raci mult mai usor.

Asa ca am facut o conventie. Tati si Mihai vor purta papuci. Iar tati se gaseste in ipostaza in care isi cauta nauc o marca de papuci. Nu am gasit niciun “brand”, poate fetele de la RFB or sa ma indrume spre ultimele tendinte in materie de papuci de casa. In orice caz, daca e musai sa ii port, as vrea sa fie asa.

Mami, imi iei si mie papuci din astia?