De cinci lei mămăligă

Pentru că am terminat treaba târziu, pe când gălăgia serii se îngâna cu liniștea nopții, am intrat surprins într-o bucătărie sărăcită, prădată, lipsită de pâine, cărnuri proaspete sau legume.

Mint, mai erau trei morcovi în lădița cu nisip, dar a trebuit să sap serios după ei.

Aveam două alegeri. Să mă duc la rotiseria de la șosea sau să produc ceva rapid și sățios cu provizii din țara alăturată – cămara. Fără 15-20 de lei nu scăpam la rotiserie, așa că am ales varianta jafului.

Cum mălaiul, orezul și făina nu îmi vor lipsi vreodată, m-am mobilizat, am năvălit în cămară, de unde am răpit o pungă de mălai și o sticlă de ulei de măsline. În raid mi-au mai căzut prizoniere o căpățână de usturoi și doi ardei iuți uscați.

Am scos tuciul din temniță, l-am înecat pe jumătate cu apă și am prins a-l tortura cu un praf de sare și o mână de mălai plouat pe deasupra cu grijă, să nu facă colareți.

Lăsai să fiarbă în clocot, pusei mălaiul să se îngroașe vârtos și prinsei a-l omeni cu făcălețul. Din când în cand mai veneam în birou la nevastă-mea să trag cu ochiul. Ea s-a prins după miros că e ceva în neregulă dar s-a făcut că plouă. Ce faci, zice. Mămăligă, zic. Nu, te întrebasem doar ce faci, așa în general, răspunde cu un zâmbet mieros.

Eu mi-am dat seama că e o strategie și că încearcă să stăpânească prin diplomație ceea ce eu cucerisem cu sabia și făcălețul. Am fugit repede înapoi în bucătărie să îmi apăr mămăliga, care prinsese a sfârâi pe tuciul încins.

Am mai învârtit-o o dată, o lăsai iar să sfârâie și o răsturnai pe tocător, galbenă, mare și rumenă în obraji, să își revină din chin.

Între timp, curățai usturoiul, pusei de un mujdei simplu dar iute.

Luai tigaia aia groasă, încinsei uleiul de măsline cu tot cu ardeii iuți pe care îi fărâmai în palmă. Apoi, tăiai felii de mămăligă, groase cât deștul, și le fripsei cam un minut pe o parte și pe alta.

Scurse cu grijă, le-am depus pe o farfurie adâncă și întinsă, ca pe ofrande. La sfârșit, le răcorii bine cu mujdeiul. Ca să nu se simtă singure, fără garnitură, alături am depus, într-un castron, morcovii tăiați grisine, adică pe lung, în fâșii groase, stropiți cu o țâră de oțet, sare și ulei.

Asta a fost. Mâncare cât să dai la târnăcop după aceea, sățioasă, ieftină și rapidă. Mămăligă friptă în ulei cu usturoi. Versiunea mălăiață a celebrelor aglio olio e peperoncino.

P.S. Lipsa pozei indică faptul că până la urmă diplomația a dat roade, iar ceea ce hoardele au cucerit cu sânge și sudoare a căzut sub stăpânirea împărătesei Bizanțului. Nu am mai avut la ce să fac poză. O să o pun după următoarea cădere a Constantinopolului, când mai fac mămăligă de asta de cinci lei. I-am zis de cinci lei că cam atât costă kilul de mălai.