Cetăţeanul model, cetăţeanul turmentat

FARFURIDI (luând vânt): Când zicem dar 64, zicem plebicist, când zicem plebicist, zicem 64… Știm, oricine dintre noi știe ce este 64, să vedem ce este plebicistul… (cu tărie începând fraza) Plebicistul!…
CAȚAVENCU: Aci nu e vorba de plebicist…

Din discursul reprezentanţilor USL reiese, în această perioadă, inclusiv următoarea chestiune: cetăţenii model merg la vot, într-un exerciţiu – nu-i aşa – democratic, ba mai mult decât atât, unul care stă la baza democraţiei. Cinste lor şi ruşine să le fie celor care nu au venit să voteze. Că dacă ar fi venit, alta ar fi fost faţa României azi.

Prin această retorică, cetăţeanul major posesor de CNP şi buletin de vot capătă o aură de putere, de chibzuinţă, devine ce să mai, un gânditor conştient de valoarea propriei alegeri.

Vă amintesc, însă, că poporul l-a ales – de trei ori! – pe acelaşi Traian Băsescu. Tot poporul a trimis-o pe Elena Băsescu în Parlamentul European, împreună cu Gigi Becali. Tot poporul a trimis-o pe Teo Trandafir în Parlament. Poporul dintr-o comună a ales un primar nu cercetat – ci condamnat! Acesta (e vorba de Adrian Mladin) a depus jurământul fiind arestat la Jilava.

—

Daţi-mi voie să mă îndoiesc de calitatea alegerilor făcute de unii cetăţeni români.