Cerchezul primordial

Lucrul cel mai de preț pe care l-aș putea împărtăși este acesta, prețuirea libertății. Să alergi și să îți strunești calul, ridicându-l în două picioare în stepa având ca singur reper muntele sfânt pe care niște zei l-au înlănțuit pe Prometeu.

Să strigi, să alergi, să fii vânt. Să cânți într-un dialect aspru dar prin excelență consonant, să îți înveți gura că nu ai nevoie de vocale, că blândețea vine și din fricative, vibrații glotale și consoane bilabiale. Că z-ul poate fi domolit prin -ăș sau -aj.

Omul este el însuși un dialect aglutinant, unde cerchezul primordial este sufocat de fel și fel de afixe pentru a-și construi un sens nou.

Lucrul cel mai de preț pe care l-aș putea împărtăși este acesta, dezbărarea de sensuri, petală cu petală, pentru a te afla liber și gol.