Cei trei muşchetari, după 20 de ani

Recitesc acum Dumas şi am început – cum altfel – cu aventurile celor trei muşchetari. Aveam, cred, 10 ani când i-am citit prima dată.

Dincolo de faptul că aventura în sine nu îmi mai provoacă emoţii, acum urmărind mai mult subtilităţi de limbaj şi descrierile epocii, am descoperit nişte amănunte frapante, pe care nu le băgasem de seamă sau le uitasem. De exemplu, Planchet, valetul lui DArtagnan, mănâncă bătaie de la stăpânul lui pentru că îndrăznise să îşi ceară salariul!

Tot gasconului i se aprind călcâiele după doamna Bonacieux, care este un pic măritată – amănunt peste care acesta trece cu nonşalanţă.

Regele stabileşte întâlniri, pentru ca apoi să uite de ele şi să plece la vânătoare, declarând că suferă de plictis.

Una peste alta, lectura asta mă face să înţeleg ce înseamnă o societate polarizată, condusă autoritar.