Ce mai muncesc/muncim in noiembrie. Programul unui tata foarte ocupat.

Nu mai am timp. Cine are, veti spune. Ei bine, eu aveam, pana nu demult, mai precis pana in primavara acestui an, cand o ardeam zilnic pe balta sau prin padure.

Ei bine, s-au schimbat multe de atunci, in ceea ce ma priveste. Si asta se vede cel mai mult in volumul de munca pe care il produc zilnic. Fac o recapitulare a proiectelor pentru aceasta saptamana.

1. Proiectul Nichita Stanescu. De pus pe hartie, de luat domeniu, de suit pe server, de inregistrat primele materiale. Asta nu e urgent, avem timp pana in decembrie.

2. De refacut un site, pentru client, si de inmanat la pachet cu un raport baban si detaliat.

3. De facut layoutul pentru un e-zine de specialitate. Asta se intampla cu Scribus, program de care m-am indragostit. Si de trimis e-zinul prin email, catre abonati.

4. De scris un material pentru un cotidian din Iordania. Probabil sunt printre putinii romani care au sansa de publica intr-un ziar din aceasta tara. Imediat ce o sa apara, voi reveni pe acest subiect. Pana atunci, am multe drumuri de facut in saptamana asta, si multe poze de facut.

5. De luat un domeniu nou, de tinut training cu echipa care se va ocupa de el.

6. De facut prezentari, oferte, bla bla, pentru viitorii clienti.

Toate astea in afara de lucrul de zi cu zi, care imi ocupa si ala cel putin sase ore pe zi. Cum reusesc sa le fac pe toate este o intrebare pe care mi-o pun si eu cateodata. Secretul pare a fi un program pe care l-am brevetat si caruia organismul meu ii face fata cu brio, deocamdata. Programul, in mare, este urmatorul.

Somnul nu depaseste sapte ore. Ma culc pe la 8-9 seara si ma trezesc la 3 dimineata. De la 3 pana la 9 dimineata lucrez. La 9 se trezesc copiii, daca e frumos afara ies cu ei in plimbari pana pe la 12 cand trebuie sa ma intorc sa ii culc. In timp ce dorm ei, mananc, gatesc, chestii casnice cu nevasta-mea. Dupa masa ma apuc iarasi de lucru, de regula atunci fixez intalniri la birou sau plec la clienti. Daca nu, o mai ard putin pe la calculator.

Seara, asta insemnand dupa ora 5-6, e iarasi program de joaca sau de iesit. Pe la 8 ii bagam la baita, de regula pe amandoi in acelasi timp, sa ii lasam sa se joace in apa. Dupa baie mami il preia pe Mihai sa citeasca iar eu stau cu Maria pana adormim, si eu adorm primul aproape de fiecare data :)

Programul pare obositor, stiu. Insa m-am obisnuit destul de repede, si asta in conditiile aproape m-am lasat de cafea. Acasa beau doar ceaiuri, decofeinizata sau inlocuitori – inka sau cicoare. Cel mai greu a fost sa gasesc loc pentru mine, in programul asta care este dedicat aproape in totalitate jobului si familiei. A avea timp si pentru tine e foarte important, am realizat asta dupa o perioada in care m-am neglijat, iar asta s-a vazut in constientul meu: devenisem altfel, trist, descurajat, obosit de toti si de toate.

Nu am reusit sa includ totul, de aceea am ales doar cateva lucruri foarte importante, carora le-am facut loc. Alegere grea, intrebare grea, ca atunci cand cineva iti pune intrebarea celebra: care sunt cele trei lucruri pe care le iei cu tine pe o insula pustie?

Eu am ales: religia, muzica, cititul. Sa le iau pe rand si sa explic felul in care am reusit sa le integrez in viata mea, in viteza cu care ea se desfasoara in prezent.

Religia. Nu voi insista aici, sunt prea multe de spus. In religia mea e foarte important sa iti faci loc de mai multe ori pe zi pentru a fi fata in fata cu Dumnezeu. E important de asemenea sa fii si singur cu tine. Nu fac asta atat de des precum ar trebui, dar petrec timp rugandu-ma sau meditand de cate ori am ocazia.

Muzica. Aici e simplu :) Ascult muzica mereu cand lucrez, deci ascult multa muzica.

Cititul. Am incercat varianta cu cititul intre doua drumuri, nu a functionat. Pe drum prefer sa gandesc, sa fac planuri, nu imi permit sa ma detasez atunci cand sunt in drum spre ceva, spre o intalnire de exemplu. Prefer sa imi planific totul dinainte, sa gandesc ca la sah, in cele mai mici amanunte. pe vremuri functiona, imi amintesc ca citeam Kafka in autobuzul 282, in calatoria mea zilnica de o ora si jumatate pana la biroul de atunci, de langa Piata Dorobanti. Nu as mai putea sa fac asta, am gasit insa un compromis: cartile audio. Ascult mereu inainte sa adorm, si, daca te obinsuiesti cu ele, poti sa parcurgi cam un capitol pe zi. Dezavantajul este ca nu gasesti foarte multe astfel de carti, in orice caz, nu tot ceea ce te-ar interesa. Eu ascult acum Delirul, de Marin Preda.

Daca astea sunt cele trei pe care le-am luat cu mine, trebuie sa amintesc si cele mai importante sacrificii, cele care au ramas in urma in viata mea.

Calatoriile. Poate cand vor mai creste copiii, acum nu as putea sa plec pe munte, la mare sau in alta parte. Ma refer aici la calatoriile turistice, sa pleci asa, ca sa te relaxezi. Altfel, mai prind cate o iesire de afaceri, dar si aia din an in Paste.

Gatitul. Petreceam ore intregi in bucatarie, citeam retete, inventam, dadeam tururi de piata. Azi nu mai am timp sa gatesc, imi fac de mancare doar.

Iesirile. Viata sociala e moarta, teapana de-a binelea. Ultima data am iesit singur cu nevasta-mea prin iarna trecuta, la Ateneu, la un concert de lied-uri. De concerte, spectacole de teatru, nu se pune problema. Asta imi lipseste foarte mult si poate voi reusi sa gasesc o solutie. Ma tem insa ca va trebui sa astept ori sa mai creasca un pic copiii, ori sa vand firma.

Mai sunt multe, o lista foarte lunga, dar ele sunt cele mai importante. Si daca toate astea s-ar compensa cu ceva, ei bine se compenseaza cu jucariile. Bai frate, ma joc cu jucarii pe care nu visam vreodata sa le am. Si Mihai are de abia doi ani, sa vezi cand va mai creste si o sa pot sa cumpar castele si sa facem razboaie si campanii, deocamdata ma multumesc cu masinile si parcarile.