Câteva rânduri despre Dumnezeu

Există o diferență vădită între ritual și trăire. Calea către trăire este, mai întâi, conștientizarea existenței Sale. Apoi, încercarea de apropiere, comunicarea. Apoi, contemplarea, o stare situată undeva între rugăciune și meditație.

Ajuns aici, răspunsul mental este declanșarea unor percepții pe care le asociem cu binele, cu plăcutul, precum gustul dulce, parfumul sau, în stările adânci, lumină acolo unde este întuneric. În ansamblu, starea percepută este de fericire, beatitudine, dar una liniștită, lipsită de euforie și efervescență.

După un timp, luni, poate ani, corpul/sufletul/conștiința se obișnuiește și ajunge să tânjească după ea, după atingerea acestei stări. Și atunci te rogi încontinuu, în gând.

Cum comunici? Fă ce au spus profeții.

Apoi, roagă-te cât mai mult și nu neapărat pentru a cere, cât pentru a Îi identifica existența și pentru a-L păstra în minte. Universul e alcătuit din stări antagonice, din a fi și a nu fi. Din materie și antimaterie. Din existență și nonexistență. Întunericul este absența luminii. Lumina este energie. Ordinea este absența haosului. Ordinea este o stare a existenței.