La toamnă, când frunza va îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.
Şi-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopţii, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, şi mai brutal.
Va bate ploaia… şi târziu, la geamul tău voi plânge-ncet…
Va rătăci alcoolizat, în noapte, un schelet,-
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus…
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.