Orchestra începu cu-o indignare graţioasă.
Salonul alb visa cu roze albe-
Un vals de voaluri albe…
Spaţiu, infinit, de o tristeţă armonioasă…
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe-ntinsele cărări-
Cântau clare sărutări…
Larg, miniatură de vremuri viitoare…