Autodiscriminarea, o problema la fel de reala precum discriminarea

Am citit recent o stire pe AFP potrivit careia o echipa de fotbal, de amatori am inteles, a refuzat sa joace impotriva alteia, intitulata Paris Foot Gay – o echipa patronata de o asociatie care lupta pentru drepturile homosexualilor. Bineinteles, stirea sublinia faptul ca jucatorii echipei homofobe sunt musulmani, cvasi-asociati ca imagine cu “aia rai”.

Punct. Si acum sa o luam metodic. Avem doua echipe de fotbal. Una declarata ca sustinatoare a drepturilor homosexualilor, dar deschisa tuturor, conform sitului oficial. A doua echipa nu este o echipa a musulmanilor, dar din ea fac parte musulmani.

Pentru musulmani, homosexualitatea este un pacat. Pentru homosexuali, musulmanii sunt homofobi.

Cum judeci acest caz? Fara sa fii partinitor, presupunand ca esti un extraterestru intelept, cui dai dreptate?

Din punctul meu de vedere homosexualii sunt cei care au gresit. Stiu, veti sari sa ma acuzati de Doamne fereste. Ascultati pana la capat. Au gresit alcatuind o echipa de fotbal in numele unei orientari sexuale. Nu acesta este scopul sportului, iar pentru un selectioner orientarea sexuala nu ar trebui sa fie un criteriu. Desi Gica rupe plasa de la 40 de metri cu piciorul stang, noi il alegem pe Vasile: nu stie cu mingea, dar e homosexual.

Pai e corect? Ce inseamna asta? Lupti impotriva discriminarii? Foarte frumos. Cum, prin segregare? Intemeind echipe pe astfel de principii? Maine vor exista scoli separate? Ma intereseaza pe mine, platitor de abonament la tribuna 0, ca Pierre poarta tanga cand iese de la vestiar, sau ca Francois merge vineri la moschee? Frate, eu vreau sa vad un meci frumos, atat. Sa nu ia bataie cu 5-0, ca Romania.

Cateodata, tare le mai place unora sa pozeze in victime. O cauta cu lumanarea.