Dragoş Şerban în 
Dacă mă uit în urmă, pot să afirm cu încredere că cea mai bună decizie a mea din 2025 a fost să renunț, treptat, la social media. La începutul anului mi-am șters contul de facebook, acolo unde eram din 2009. Astăzi, am încheiat procesul și mi-am închis ultimele conturi din toate rețelele sociale.
De ce?
Cred că e evident și că nu sunt singurul care observă că rare sunt dialogurile reale, constructive, care se petrec acolo. De fiecare dată ele sunt și vor fi tulburate de un cetățean turmentat căruia îi lipsește însă onestitatea naivă a personajului lui Caragiale. E nevoie de liniște și de odihnă.
Imaginați-vă un pescar alături de alți pescari. Sunt concentrați, absorbiți, schimbă opinii despre momeli, despre fotbal, politică, te miri ce. Aceștia respectă cutume, reguli nescrise care spun să nu vorbești tare, să nu lansezi peste linia celui de alături, să îl ajuți cu minciogul pe cel de alături atunci când e în fața unui capturi impresionante. În jurul lor, apar alți cetățeni, aflați acolo nu pentru pescuit, ci pentru motive diferite. Unul bea. Altul face un grătar, alții o pun de o miuță și, din când în când, alți cetățeni se prind în horă chiuind. Vinul curge, nervii se întind, totul sfârșește într-o bătaie generală. Întrebarea e: ce face pescarul?
Răspuns corect: își strânge sculele și pleacă mai departe. Balta de pescuit rămâne în urmă, cu fum de mititei, muzică venind concomitent din zeci de boxe diferite și urlete acoperindu-se unele pe altele. Un vacarm.
Ce am câștigat?
În primul rând, timp. Zeci de minute zilnic, uneori ore, petrecute în fața unui ecran care îmi dădea iluzia de informare. În realitate, era o formă de risipă. Informații fragmentate, reacții rapide, senzația că trebuie „să știi totul” – dar nimic nu rămânea cu adevărat. Tot acest timp l-am reinvestit în activități constructive. Proiecte noi, divertisment de alt tip. Din consumator pasiv, am devenit creator activ. În loc de reacție emoțională, analiză, gândire critică. În februarie am luat aproape de la zero un proiect și l-am crescut în mai puțin de zece luni până la autosusținere. Nu a fost singurul. Unele nu au mers, le-am lăsat în urmă și m-am concentrat pe cele care funcționau.
Nu am investit nimic în ele, în afară de cunoștințele mele și de timp – exact timpul pe care obișnuiam să îl petrec în compania algoritmilor și reclamelor pe care nu le puteam controla.
În afară de timp, am câștigat ceva la fel de important: liniște, atenție, energie. Rețelele sociale nu se hrăneau doar din timpul meu, ci și din capacitatea de concentrare. Fiecare impuls vizual, fiecare like, fiecare scroll îmi fragmentau atenția – un vampirism digital care deja afectează neurologic omul.
Azi, am făcut ultimul pas. Îmi rămăsese contul de instagram, unde intram din ce în ce mai rar să mă uit la poze cu papagali și pisici. Nu mai e cazul și nici nu mai simt nevoia să ies din realitate în felul acesta. Mi-am șters, așadar, ultimele urme de pe rețelele sociale.
În loc de încheiere
Am căutat în telefon o poză recentă cu mine ca să ilustrez acest articol. Am remarcat, amuzat, că nu mai am. Cea mai recentă poză cu mine e din august și e făcută de Monica, în parc, când îi arătam lui Victor niște păsări. Obiceiul de a-mi face un selfie pentru a-l posta s-a pierdut deja, nici nu mi-am dat seama de asta până azi. Și se simte al naibii de bine și de firesc.
La fel de firesc este să continui procesul nu doar pe plan personal, ci și în cazul publicațiilor pe care le-am creat și pe care le voi ghida într-un proces pe care l-am numit Jurnalismul post-social media. Așa văd eu astăzi viitorul: un spațiu post-social, în care conținutul nu mai concurează pentru atenție, ci pentru relevanță.
jurnalism post-social media
substantiv (n.)
- formă de jurnalism care se dezvoltă în afara rețelelor sociale, bazată pe atenție deliberată, independență editorială și relația directă dintre autor și cititor, fără intermediere algoritmică.
- practică editorială care respinge cultura reacției imediate și pune accent pe acuratețe, context și relevanță umană, în locul metricilor de vizibilitate.
Etimologie: din jurnalism + post-social media, termen apărut în România la mijlocul anilor 2020, în contextul tranziției către modele de informare independente de platforme comerciale.