Asirienii, unde-s ai lumii împăraţi

Azi, căutând înregistrări vechi din Anatolia, am ajuns să ascult câteva melodii cântate de asirieni. Sunt ultimii urmaşi ai imperiului antic, ştiam despre ei doar câteva lucruri şi am profitat de ocazie să mai aflu câte ceva.

Azi, cei mai mulţi asirieni trăiesc în Irak, persecutaţi atât ca minoritate religioasă, cât şi etnică. Asirienii sunt creştini şi vorbesc aramaica, în forma în care această limbă a evoluat până în zilele noastre. Lingviştii o numesc neo-aramaică.

Una din cărţile pe care am început să le răsfoiesc, pentru a afla istoria recentă a acestui popor, este aceasta. O puteţi descărca, e în format pdf şi are cam 18mb. Shall this nation die, scrisă de Joseph Naayem, a apărut la NY în 1921 şi descrie experienţa personală a autorului în evenimentele tragice ale primului război mondial, în Orientul Mijlociu.

Istoria nu este încă scrisă, cifrele şi unele întâmplări sunt contestate. Turcii sunt acuzaţi de genocid, ei neagă şi aduc dovezi. Cert este, însă, că au murit foarte mulţi oameni, toate popoarele au suferit iar unele sunt aproape stinse.

De regulă, când există o dispută aprinsă aleg calea de mijloc sau ocolesc. Asta înseamnă că voi citi inclusiv punctul de vedere al turcilor şi istoria aşa cum o văd ei. Apoi, voi judeca singur, dar voi păstra verdictul pentru mine.

Un alt fapt care nu poate fi contestat este că asirienii de astăzi, atâţi câţi au mai rămas, sunt ultima verigă între prezent şi cultura şi civilizaţia Sumerului, a Mesopotamiei, a Babilonului. Tot ce s-a mai păstrat – mituri, legende, muzică, port – merită înregistrat, trebuie înregistrat şi studiat.

Un alt popor rămas fără ţară. Citind, răsfoind, mi-au venit în minte versurile lui Miron Costin:

Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul.
Anii nu potu aduce ceasul.
Numai mâini şi cu aripi, şi picioare n-are
Să nu poată sta într-un loc nici-odinioare.
Vremea începe ţările, vremea le sfârşeşte.
Îndelungate împărăţii vremea primeneşte.
Vremea petrece toate; nici o împărăţie
Să stea în veci nu o lasă, nici o avuţie
A trăi mult nu poate. Unde-s cei din lume
Mari împăraţi şi vestiţi? Acu de-abiia nume
Le-au rămas de poveste. Ei sântu cu primejdii
Trecuţi. Cine ai lumii să lasă nădejdii?
Unde-s ai lumii împăraţi, unde iaste Xerxes,
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,
Avgust, Pompeiu şi Chesar? Ei au luat lume,
Pre toţi stinsu-i-au cu vreme, ca pre nişte spume.

Aici găsiţi un clip cu fotografii interesante. http://www.youtube.com/watch?v=0D2CugfZd14

Comparaţi trăsăturile femeii azere din al doilea clip (etnic asirian) şi desenul din primul.