Dragoş Şerban în Mă iubeşti? mă întreabă ea. Te iubesc, zic.
Mă adori? Te iubesc, zic eu fără să stau de gânduri. Nu îl ador decât pe Dumnezeu.
Am stat să mă gândesc după aia, ce o fi fost în subconştientul meu, de am făcut delimitarea asta clară între a iubi şi a adora. O fi de vină limba engleză, iar eu oi fi făcut fără să vreau, în sina mea, paralela între to worship şi a adora? Iar fiinţa mea, care de câţiva ani e construită şi se dezvoltă în jurul unei idei centrale (unicitatea), a reacţionat prompt, sancţionând o metaforă?
