Fiindcă, fiind că, fincă sau fiincă?

Cei patru termeni (fiindcă, fiind că, fincă, fiincă) pun probleme multora, fiindcă în vorbire există tendinţa de excludere a consoanei „d”.

Rezultă, astfel, cuvântul fiin’că, unde „d” a fost înlocuit de apostrof. Ultimele două variante din titlu – fincă şi fiincă – nu sunt corecte şi nu există în limba română.

Să vedem acum în ce situaţii scriem fiindcă şi când scriem fiind că.

Exemple de propoziţii cu fiindcă / fiind că / fiin’că

• Fiindcă nu venise autobuzul, m-am suit în tramvai.
• Dat fiind că nu venise autobuzul, m-am suit în tramvai.
• Nu-i spune nimic, fiin’că poate nu ţii minte exact persoanele.

În primul caz, fiindcă este o conjuncţie care exprimă un raport cauzal. Ea poate fi înlocuită cu întrucât, deoarece, o dată ce.

În al doilea caz, în expresia „dat fiind că” se subînţelege „faptul”: Dat fiind faptul că nu venise…

Aceasta este explicaţia pentru care se scrie dezlegat.

Ne putem gândi la raportul cauză efect, ca să fie mai simplu.

Bila se mişcă fiindcă a fost lovită. Dat fiind faptul că bila a fost lovită, ea se mişcă.