Cum e corect: fi-miu sau fii-miu?

Se scrie corect: Fiul meu, fiu-miu sau fii-miu. Este incorect fi-miu.

Exemple corecte:

Un fiu, doi fii. Fiul, fiii.
O fiică, două fiice. Fiica, fiicele.

Pornind de aici, putem construi:

1. Fiica mea a plecat cu trenul. Fiică-mea a plecat cu trenul. Fică-mea a plecat cu trenul

2. Fiul meu este inginer. Fiu-miu este inginer. Fi-miu este inginer

Explicații?

În cazul fiicei e simplu: sunt doi i. O fiică, două fiice. Fiică, fiică-mea, fiică-ta, fiică-sa.

În cazul fiului este un pic mai complicat. Un fiu, doi fii. Fiu-miu, fii–miu.

Avem o dată -meu/-miu, terminații populare utilizate după grade de rudenie. Alte exemple: frate-meu/frate-miu; cumnată-meu, cumnată-miu; taică-meu, taică-miu. Deci l-am lămurit pe miu.

Apoi, avem fiu-/fii-, urmat de -miu sau de -tu sau de -su. Fiu-miu, fiu-tu, fii-su. Fii-miu(meu), fii-tu(tău), fii-su(său).

De ce doi i la fiu? C-așa e în Doom.

Vă recomand și o discuție pe blogul Diacritica.