Pe drumuri delirând,
Pe vreme de toamnă,
Mă urmăreşte-un gând
Ce mă îndeamnă:
-Dispari mai curând!
În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Şi-o chem ca să vadă cum plouă
Frunzişul, în târgul ploios.
Dar, iată, şi-un mort evreiesc…
Şi plouă, e moină, noroi-
În murmure stranii semite
M-adaug şi eu în convoi.
Şi nimeni nu ştie ce-i asta-
M-afund într-o crâşmă să scriu,
Sau râd şi pornesc înspre casă,
Şi-acolo mă-nchid ca-n sicriu.
Şi mereu delirând
Pe vreme de toamnă,
M-adoarme un gând
Ce mă îndeamnă:
-Dispari mai curând…