Cărți online gratuite

Lucian Blaga - Poemele luminii (1919) de

Noi și pământul

Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul
şi suflă peste el scântei ca peste-o iască
năprasnic să-1 aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n braţe
ca-n flacările unui rug.

Nebun,
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
ca să-ţi topesc zăpada urnerilor goi,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.

In zori când ziua va aprinde noaptea,
când scrumul nopţii o să piară dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş urea să fim şi noi
cenuşă,
noi şi
— pământul.