schimbari

Nu stiu cati oameni ati cunoscut voi. Am cautat un sondaj, sa vad daca vreun sociolog a avut curiozitatea de a afla cati oameni cunoaste cineva de-a lungul vietii. Sigur, depinde de multe variabile… de cat de sociabila e persoana, de locul in care traieste, de ocupatia ei. Este evident ca un agent de vanzari sau un comis voiajor cunoaste mai multe persoane decat un calugar, sau ca cineva care traieste in New York interactioneaza cu mai multi oameni decat un lapon.

Oamenii din viata noastra

Eu ma vad undeva la jumatatea clasamentului. Nu sunt foarte sociabil, sunt chiar taciturn, as putea spune. Am lucrat in multe locuri, insa, si astfel am legat multe prietenii. Aproape nu a existat vreun loc de munca de unde sa fi plecat si sa nu fi ramas cu cineva apropiat, cu cineva la care tin si chiar daca nu am timp sa pastrez o prietenie stransa, ne gandim unul la altul din cand in cand. Ca sa fac o paranteza, exemplul cel mai concludent este sotia mea, care mi-a fost mai intai colega de birou.

Am pastrat legatura, de asemenea, cu gastile. Nasul meu si al copiilor mei mi-a fost coleg de clasa in scoala generala, coleg de baute si concerte apoi, in perioada liceului si a facultatii. Ma mai vad din cand in cand cu prietenii de pe munte, cu partenerii de bautura si scandaluri de la fotbal (o perioada scurta am facut parte din galeria unei formatii bucurestene de fotbal si participam la ceea ce presa numeste generic ”incidente”), din facultate pastrez legatura cu doi – trei colegi… si multi altii.

Daca stau sa ma gandesc la majoritatea, imi dau seama ca sunt neschimbati. Zilele trecute m-am reintalnit cu un fost coleg pe care nu il mai vazusem de cativa ani. Era la fel, desi acum are o fetita de patru ani si este proaspat divortat. Probleme, stres… poate era schimbat in interior, dar nu o arata. Pentru mine era acelasi Ionita C. din randul de la geam.

Schimbarea nu poate fi oprita

In schimb, sunt cate unii pe care nu ii recunosti. Trist este cand ei iti sunt dragi si iti dai seama ca se pierde, uneori ”vazand cu ochii”, ceea ce iubeai la ei. Cand iubesti pe cineva, iubesti de fapt o suma de calitati, de caracteristici, care intregesc o persoana. Eu nu (mai) cred in dragostea aia metafizica care zice ca exista o legatura invizibila intre doi oameni, preexistenta, stabilita de o entitate creatoare numita Eros. Pot oamenii sa se schimbe intr-atat incat sa nu mai corespunda sablonului stabilit de partenerul de viata? Se poate trezi acesta, intr-o dimineata cu soare, ca a dormit de fapt langa un strain?

Lucrul despre care vorbesc se poate testa cu usurinta. Luati o poza de acum a iubitei sau a iubitului si comparati-o cu una din trecut. Il regasiti?

Sigur, poate ca nu mai este acelasi om – oamenii capata experienta, se coc, se maturizeaza – dar undeva din mijlocul fotografiei radiaza aceeasi personalitate. Este EL sau EA, chiar daca el are intre timp mai putin par pe cap si mai multe vorbe pe limba. Poate nu mai este la fel de vorbaret, dar cu siguranta e mai intelept. Ea nu mai este copila pe care ai cunoscut-o, dar in ochii ei o regasesti pe cea din liceu sau din facultate, de care te-ai indragostit.

Vointa nu are legatura cu schimbarea

In unele cazuri se pierde totul. Caracterul omului se poate schimba, sinele se metamorfozeaza. Raul devine bun si invers. De cele mai multe ori, aceste schimbari covarsitoare apar intr-o perioada foarte scurta de timp, un an sau poate doi.

Un exemplu in acest sens sunt eu. In primavara, mi-am oprit viata in loc, am stat un pic, si apoi a pornit iar, pe un cu totul alt drum. Nu m-a influentat absolut nimic, nu am discutat cu nimeni, nu am citit nimic, nu m-am inspirat din nimic.

A fost, daca vreti, o revelatie. Totul a durat mai putin de o zi, pur si simplu m-am culcat iar a doua zi dimineata m-am trezit altcineva. Am lasat in urma un sir lung de vicii, potrivite celor care nu au implinit inca treizeci de ani. Nu regret nimic din trecut, dar nici nu imi este dor. Nu a necesitat deci vointa, si credeti-ma ca vointa asta este o mare pacaleala. Sa iau fumatorii, bunaoara. Multi zic ca te poti lasa daca ai vointa. Atat iti trebuie, zic unii, doar nitica vointa.

Aiureli. In momentul in care intervine vointa, te abtii adica, iti impui ceva, aia nu e schimbare, nu esti pregatit. Adevarata shimbare vine abia atunci cand nu mai simti nevoia sa faci lucrul respectiv! Eu nu am mai simtit niciun moment nevoia de un paharel de ceva sau de un fum de tutun. Daca cineva imi cere sa ii aprind tigara, trag un fum in piept fara probleme si i-o ofer apoi, fara sa simt nevoia unui al doilea fum. Acelasi lucru as putea sa il fac si cu bauturile alcoolice.

Schimbarea vine de la sine si nu cred ca poate fi oprita. Eu nici nu imi pot imagina ca as putea fi vreodata la fel ca inainte. Nopti petrecute in carciumi, zile in sir cu multi litri de bere si multe campanii Pharaoh, Age of Empires sau Starcraft, ca se le iau in ordinea inversa aparitiei. Poezii scrise cu vin rosu pe hartia din pachetul de tigari, relatii pe mirc, plecatul cu trenul noaptea, in papuci… si cate si mai cate. Nu voi mai face vreodata nimic din toate astea.

Cand oamenii se impietresc si devin statui

La mine a fost constienta schimbarea si a fost rezultatul unui proces de constiinta. Am stat de vorba eu, cu mine, si am ajuns la o concluzie. Ce se intampla insa cand schimbarea vine asupra unui om si el nu isi da seama? Cand vine la fel de brusc, de dintr-o data, ca la mine, incat ajungi sa te intrebi daca ceva s-a intamplat cu cel de langa tine. Si, de fapt, nu s-a intamplat nimic evident, nimic pe care sa dai vina. E vorba aici de schimbarile care afecteaza pe cineva in rau. Atunci cand cinevaul ala devine din om – stanca.

Devine statuia celui pe care il cunosteai, arata la fel dar se poarta altfel. Te uiti ciudat, initial nu intelegi, apoi te cuprinde putin frica simtind ca pierzi cate putin din el, iar in final il vei pierde poate cu totul. E dureros, mai ales ca de multe ori nu ai ce sa faci. Ramai cu o imagine.

Cei care aveti pe cineva drag suferind de boli precum Alzeimer intelegeti ceea ce spun. Si nu doar ei, exista multa suferinta si in afara patologiei.

Precizare: