Scârbavnicele stenograme, în Mahalaua Calicilor

Deși nu am avut de gând să scriu pe subiectul stenogramelor mai mult decât cele câteva rânduri de pe facebook, voi dezvolta aici ideea.

Pe mine mă frapează un singur lucru, din toate materialele apărute în presă. Nu faptul că Vântu a intervenit brutal în politica editorială a trustului, asta știa toată lumea și e treaba lui, eu am la îndemână opțiunea de a nu privi sau citi. Nici faptul că stenogramele nu au (cu datele pe care le știm în acest moment) vreo legătură cu procesul lui SOV, să fim serioși, mai miră pe cineva că reglările de conturi se fac în prime time, cu „servite” către presă?

Mă frapează limbajul folosit. Și nu e prima oară! Am mai auzit asta la dl. Bogdan Chirieac, în urmă cu ceva timp, tot în niște înregistrări.

Nu sunt pudibond, nu acuz pe nimeni, ținând cont că erau discuții particulare. Am folosit și eu foarte des aceleași cuvinte, ba pe stadion, ba la cârciumă, ba cu prietenii la cataramă. Dar asemănarea se oprește aici. Nu mi-am permis niciodată să vorbesc astfel cu parteneri de afaceri, colegi, șefi sau subordonați.

Este adevărat, nu am avut „onoarea” de a mă întâlni cu moguli, am stat însă în preajma unor miliardari mai „mici”, nu din presă ci din agricultură. Vă dau cuvântul meu că nu i-am auzit vorbind astfel nici în discuțiile aprinse, tensionate. Nici pe cei cu patru clase, nici pe patronii originari din țări orientale, nici măcar pe vecinii mei chinezi din Dragonul Roșu.

Stenogramele au reprezentat, pentru mine, o surpriză neplăcută nu prin fondul, ci prin forma discuțiilor redate. Nu mă așteptam ca oameni pe care i-am respectat și pe care îi respect în continuare să se afle în postura celui care rabdă mojiciile unui bădăran, fie el și mogul.

Sunt curios, așa se vorbește peste tot în presă? Andrei Pleșu, după ce scrie despre „rezistența prin cultură”, soarbe din cafea și strigă prin redacție „să-mi bag p…, ce le-am zis-o și azi”?

În imagine, Mahalaua Calicilor.