învelit în idei ca într-o ninsoare
când toți vor câte un pic din mine și nu mă am destul
Mangalia mea e capătul unui șir lung de gânduri ce puse cap la cap și înnodate mă trag înspre acolo unde mă duc să mă-ntâlnesc pe mine
stă autocaru-n vamă așteptând să intre în țară într-o lume împărțită între aici și între afară