Noi
adevărul e că rămânem prizonieri lipsiți de timp dar cu ficatul în noi așa naivi, fără de cunoaștere; uneori, el e mai important decât inima, descompune amarul.
Ra
Ra și tot ce am fost vreodată au fugit mâncând pământul lăsându-mă vrabie mută în mijlocul stepei mele întinse.
Fără vise
Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici. Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.
Grai
tu trebuie să înțelegi că eu sunt aici pentru cuvinte, pentru tine, pentru casă, limba aceasta sunt eu învățată așa cum se învață limbile, din bunici în nepot.
Odă omului
Omul să se învețe întâi și întâi pe sine. Să se înțeleagă, să se pipăie pentru a se încredința că există.