Fără vise
Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici. Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.
Grai
tu trebuie să înțelegi că eu sunt aici pentru cuvinte, pentru tine, pentru casă, limba aceasta sunt eu învățată așa cum se învață limbile, din bunici în nepot.
Odă omului
Omul să se învețe întâi și întâi pe sine. Să se înțeleagă, să se pipăie pentru a se încredința că există.
Berserk în doi
Apoi ne vom îndura noi de noi înșine după ce aprigi am purtat pe umeri piele de soartă și o vreme ne-am fost potrivnici.
Templul cailor
această lume locuită de mine în trup de călugăr, mărginită de coloane de marmură bătrâne cât tatăl meu
Imperiu
Toate câte au fost încă sunt, doar eu mai rotund. Eu sunt lumea nepotului meu, Hulagu. Eu sunt tot.
Turnurile
Mi-e dor de turnurile pe care nu le-am văzut niciodată, cele ridicate în mine cu greu piatră peste piatră în corpul acesta de cal care își rumegă oștirile ca pe iarbă.
Sâmbure
tocmai eu, cel ce mi-am lăsat organele ofrandă – toate în afară de ficat,
tocmai eu să înțeleg că lumea e un strugure prin pielița căruia se văd sâmburii