Toată ziua m-am întrebat ce m-a făcut să râd. Sau mai bine zis, de ce.
De aceea nu merg la bookfest. Sărbătoarea cărților mele e înapoi, mereu înapoi
Am doar focul ăsta păcătos care ne risipește sufletele uneori și din care ne lipim la loc mai la urmă
Corbii zburau, nicovala cădea, cuvintele erau rostite, doar fiul meu înțelegea.
Încerc să reduc totul la un punct. Să îmi fac cuib acolo, în nimic, cu puf și petale. Uite, am adus în plisc o frunză uscată, prima mea noapte nedormită. Era prin anii 90. O nuntă la cort, în gruiul Snagovului. Mirosul de grătar, timpul petrecut fără jucării, explorarea unui nou însoțit de muzică tare, […]
Mai întâi, a privit soarele așezat pe frunzele ficusului. Apoi a clipit, închipuindu-și aceeași lumină pe pielea ei. Doar nuanțele razelor erau diferite și ritmul propriei răsuflări. A închis ochii să doarmă. O vedea tot mai clar, fiecare rotunjime dezvelindu-se sub lumina din încăpere. Atent, observă cum ea devine mai mult pe măsură ce acoperământul […]
Să scriu și să văd cum literele se alungesc unele într-altele, nimeni să nu le cunoască înțelesul în afară de calul în burtă căruia mă ascund de viață. Doar el știe că ele sunt iarbă, o iarbă veche cât mine, stropită cu sângele nașterii mele și ale copiilor mei. Doar el știe că ele sunt […]
Dansul se trăiește în afara clipei. Învățații nu pot măsura dansul, așa cum nu pot măsura viețile. După care oca să le cântărești? După zile trăite? După suma gândurilor? După câte și mai câte a simțit? După numărul de cuvinte rostite? Viața și dansul sunt lipsite de cronologie. Nu au început și nici sfârșit, precum […]
Eu dansez așa, răstignit între stele, între graiuri omenești iubind omul.
În mintea cât un degetar a puiului de vrabie, nu există greutate mai mare decât viața.
În prezent, așa cum spun terapeuții, trăiesc. Buza rece a unei sticle de bere, buzele tale calde, vocea câte unui abîh care se consideră rus acompaniat de acordeon în parcul central din Nalchik. Pisicile mele calde, blana sub degetele mele, aerul cald suflat dinspre șemineu. Viața în provincia rusească pare să fie o viață bună. […]
Poate evangheliștii ar fi trebuit să înceapă așa cartea: bucuria e numai și numai în cele din urmă.