Încruntă-te-ai pierdut

Aseară am văzut din nou pasărea.
M-a privit şoptindu-mi cu guşa plină:
Prietene drag, ce mult a trecut!
Aşa îmi şoptea,
în timp ce îmi rupea
fâşii din ficat.

O ştiu. Uneori, după ploaie,
O simţeam deasupra mea.
O ştiam acolo dibuind-o
După mirosul de pene ude,
După discreta întunecare a cerului
În jurul penelor ei negre,
După ţipătul ei poruncitor:

– Opreşte-te, încruntă-te, ai pierdut.