Bufnițe, peste tot bufnițe
Jos, în vale, războiul începuse de aproape șase luni. Nenorocirea cea mai mare era că în genul ăsta de război luptele nu se întâmplau doar între dușmani, ci și între prieteni, uneori între frați.
Live text
Dacă un text apare aici, înseamnă că scriu sau îl editez chiar în acest moment :)
Al treilea fiu
Asta rămâne în urma omului, se gândea Ogodei. O pată vremelnică, aruncată la întâmplare. Omul vine, se așază un timp frumos și lung cât o vară, cerul se umple de râsul alor săi, apoi pleacă mai departe.
Ierihonitul (III)
Ferește-te de ei, oamenii sunt vulnerabili și contagioși. Oamenii își poartă fiecare realitățile și iluziile zâmbind tâmp în vreme ce se apropie cu fiecare pas spre nimic. E mai bine să fii piatră. Rămâi nemișcat.
Igor din Krasnodar
Dacă aș trăi în Krasnodar, m-ar chema Igor și m-aș trezi dimineață la ora 6 în apartamentul meu tip hrusciovka, într-un bloc gri cu patru etaje, colorat doar de borcanele cu murături așezate la ferestrele fără perdele.
Realități în Tbilisi
De pildă, oamenii ăștia din parc ce trec nepăsători pe lângă mine înseamnă tot atâtea realități, cu fiecare din ei în centrul fiecăreia, realități în care eu sunt o umbră pe care poate nici măcar nu au văzut-o. Așa cum deasupra mea sunt stele pe care nici măcar nu le pot observa pe fiecare în parte.
Insula fără nume
Treizeci de ani înseamnă prea puțin pentru cel care a moștenit o fermă să devină altceva decât fermier, dar e un timp suficient de lung încât să ajungă să se cunoască pe sine iar apoi să se întrebe ca pe un copil: Ce vrei tu să te faci, Ulf, acum când te-ai făcut mare?